Musca-n goana ei nebună, caută răni și murdărie.
De aici își scoate hrana, asta-i dă ei bucurie.
Dar albina-n zboru-i dulce, caută floare-nmiresmată.
Din nectarul ei culege mierea sfântă și curată.
Și noi, alergând prin viață, ducem bezna sau lumina,
semănăm, în traiul nostru, ori cu musca ori cu-albina.
Pe ce ne așezăm noi zilnic gândul, vorba sau lucrarea?
Fiecare, dacă-i sincer, știe cum îi e purtarea.
Dumnezeu ne cheamă-ntruna ca să ne venim în fire,
s-ascultăm Cuvântu-I veșnic, semănând a Lui iubire.